Muzeul Viei si Vinului de la Harlau

Muzeul Viei si Vinului de la Harlau din cadrul Complexului Muzeal National

 

Cladirea in care se afla Muzeul Viei si Vinului este situata in orasul Harlau, judetul Iasi, strada Logofat Tautu, nr. 7, in preajma bisericii stefaniene cu hramul Sfantul Gheorghe, nu departe de centrul localitatii. Constructia dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si a apartinut unui urmas al logofatului Tautu.

            In decursul anilor, constructia a suferit unele modificari, dar nu esentiale. Astfel, in 1875 si-a schimbat functiunea din resedinta boiereasca in sediu al Oficiului Postal.

Constructia si-a mentinut aceasta destinatie pana in anul 1983, fiind cunoscuta de localnici sub denumirea de Casa Postei. Faptul ca este monument istoric atrage trecerea cladirii sub jurisdictia Primariei orasului Harlau, amenajandu-se aici Muzeul de Istorie si Etnografie. Ca muzeu, a trecut apoi in subordinea Complexului Muzeal National „Moldova” din Iasi de la data de 22 mai 1990, conform Deciziei nr. 334 a Prefecturii Judetului Iasi.

Incepand din decembrie 1999 au inceput sa se execute lucrarile de consolidare a structurii de rezistenta, scoaterea de sub cota de inundabilitate a demisolului si a pivnitei prin crearea unui dren perimetral si luarea masurilor pentru inlaturarea igrasiei din peretii cladirii. Cu prilejul lucrarilor au fost date la iveala noi spatii de la demisol (umplute, anterior, cu pamant), demonstrandu-se astfel ca intregul demisol a fost locuit sau servea drept spatiu de depozitare a alimentelor.

Muzeul Viei si Vinului este structurat pe cateva coordonate etnologice fundamentale. Adaptand tematica la spatiul existent, de altfel destul de generos, primele trei sali ale muzeului surprind prezenta vinului in cadrul celor trei mari momente de trecere din existenta umana: nasterea cu botezul, nunta si moartea cu inmormantarea; obiecte originare, precum si sugerarea unor obiceiuri, credinte si practici mitico-magice specifice acestor momente alcatuiesc substanta acestor sali introductive.

Sala a IV-a este destinata hanului sau ratosului, locul unde se intalneau, cel mai adesea, drumetii de altadata. Un loc special in cadrul acestei sali il ocupa mijloacele de transport si de pastrare a vinului, prin intermediul acestora vizitatorii putandu-si imagina stravechile „drumuri ale vinului”: din crama in pivnita, din pivnita in piata, targ, iarmaroc sau chiar peste hotarele tarii.

In prelungirea acestei sali, vizitatorii iau cunostinta cu „universul domestic” al taranului, sala a V-a gazduind un interior traditional din sub-zona Harlau. In jurul vetrei, punctul central al interiorului, se regasesc celelalte „colturi” specifice interioarelor de altadata: coltul de pat (de odihna), cel cu masa (de reprezentare) si cel pentru pastrarea vaselor si a alimentelor. Desigur, mobilierul, tesaturile si cusaturile, precum si ceramica dau o nota distincta acestui interior cu valente preponderent viticole.

Incursiunea in lumea viticulturii moldovenesti continua, la demisolul cladirii, prin vizitarea salii a VI-a, aici putand fi vazut o parte din inventarul unei crame din vie. Aceasta originala constructie avea rolul unui adapost de noapte, dar si pe acela de depozit pentru uneltele, instalatiile si recipientele utilizate la munca in vie.

Sala a VII-a este destinata „muncilor si credintelor”. Aici sunt expuse putinele unelte folosite in vii (chitonogul, furca mare si cosorul), prin procedee muzeologice speciale fiind prezentate vizitatorilor cateva din multimea de obiceiuri si credinte de la sarbatorile din calendarul viticol (Sfantul Trif, Mucenici, Armindeni, Joile Oprite, Schimbarea la Fata, Ziua Crucii, numita si Cristovul Viilor s.a.).

Holul de la demisol, considerat sala a VIII-a, adaposteste instalatiile tehnice utilizate la tescuirea strugurilor. Cele cinci teascuri din colectia Muzeului Etnografic al Moldovei, de mare valoare prin ingeniozitatea si valoarea lor, ofera vizitatorilor o mini-tipologie elocventa. Pastrate in crame sau folosite direct in vii, aceste instalatii, esentiale pentru obtinerea vinului, ajuta privitorii sa-si contureze o imagine cat mai completa asupra viticulturii din Moldova.

Sala a IX-a este consacrata unui mestesug conex viticulturii, butnaritul sau dogaritul. Aici sunt expuse multe dintre uneltele dogarului, dar si unele recipiente de lemn necesare depozitarii, conservarii si transportului vinului: butoaie, butoiase, fedelese, ciubere, balerci s.a.

Sala a X-a, ultima a muzeului, este destinata unui alt mestesug care avea multiple legaturi cu viticultura, e vorba de olarit. Amintim ca oalele de pamant (bardacile sau canile) erau folosite cel mai adesea la bautul vinului, inclusiv de catre boieri si domni. De altfel, versurile unui cantec popular sunt edificatoare: „La pamant cu talpa goala / Vinul vechi se bea din oala”. Pe langa ceramica arheologica, vizitatorii pot vedea si obiecte ceramice ce formau asa-numitul „inventar viticol”: fierbatori de vin si vase pentru pastrat si consumat vin (leici, ulcioare, plosti, cani mari, cani si canite). De asemenea, este reconstituit un atelier de olar, fiind prezentat si centrul de ceramica neagra din apropiere, de la Poiana Deleni. Toate acestea intregesc tabloul unui mestesug legat pe vremuri intrinsec de viticultura.