Inregistrarea si redarea sunetului

Sectia "Inregistrarea si redarea sunetului" a Muzeului Stiintei si Tehnicii "Stefan Procopiu"

Colectia de automate muzicale a fost initiata in anul 1958, formandu-se continuu prin achizitii si donaĹŁii. Inaugurata in anul 1972, aceasta sectie a fost reorganizata sub actuala forma in anul 2003. In cadrul celor 5 sali ale muzeului este prezentata o colectie de aparate si automate muzicale, unica in Romania, pe care Muzeul o valorifica in cadrul unui eveniment bianual devenit traditional, Festivalul International al Muzicii Mecanice. Prezentarea exponatelor este realizata pe grupe de aparate, in functie de principiul de inregistrare utilizat.

SALA 1 cuprinde precursoarele automatelor muzicale si aparatele cu inregistrare pe cilindru sau tambur cu stifturi. Dintre precursoarele automatelor muzicale prezentam viela, un fel de vioara semiautomata, aparuta in sec. al X-lea in Europa. La noi in tara a purtat denumirea de lauta in Transilvania sau lerla in Moldova. Cilindrul cu stifturi apare pentru prima data in Europa, in sec. al XIV-lea, fiind intalnit la carilon. Carilonul reprezinta o grupare de clopote cu dimensiuni diferite si acordate pe notele muzicale, dispuse pentru a fi actionate impreuna.

Principiul cilindrului cu stifturi a fost utilizat la constructia  unor aparate precum: cutii muzicale, piane mecanice, orgi Barbarie sau orgi de strada, ceasuri,  albume fotografice, orchestrioane. Majoritatea pieselor expuse dateaza din sec. al XIX-lea.

SALA 2 prezinta categoria cutiilor muzicale ce contin sistemul inregistrarii melodiilor pe discuri din metal sau carton, perforate. Aparatele denumite Ariston, Intona, Amorette fac parte din categoria orgilor cu ancii comandate de discuri perforate din carton sau metal. In anul 1885, Paul Lochman din Leipzig construieste discul metalic cu pini. Din categoria acestor aparate fac parte simfonioanele, polifoanele, etc. Aceste aparate s-au construit in numeroase variante, cu disc vertical sau orizontal, cu sau fara discoteca, cu mai multe discuri cu redare simultană, fixe sau portabile. Unele dintre aparate sunt prevazute cu ceas pendula, care declansa, la ora fixa, mecanismul muzical.

SALA 3 contine prezentarea automatelor cu cartela si benzi perforate. Cele mai raspandite aparate cu cartele perforate au fost pianele mecanice, verticale sau orizontale.

Pianola, inventata de Edwin S. Votey in SUA in anul 1895 este un automat ce se prezinta sub forma unui dispozitiv exterior, atasat pianului sau montat in interiorul pianului. Aceste automate redau muzica dupa inregistrarile realizate pe benzi (role) de hartie, perforate. Pianolele pot fi mecanice sau electrice.

Alaturi de aceste automate se afla expusa o parte din colectia de benzi perforate care cuprinde piese din muzica clasica universala, dar si din muzica romaneasca.

SALA 4 continua prezentarea automatelor muzicale cu banda de hartie, perforata. Aici sunt expuse doua automate, unice in Romania, Orchestronul electric Popper’s Bianca, construit in Germania, in jurul anului 1910 si Orchestronul electro-pneumatic Hupfeld Phonoliszt-Violina ce contine pian si trei viori, construit în Germania, in 1920.

SALA 5 contine prezentarea aparatelor cu inregistrare-redare directa a sunetului ce cuprind procedeele de inregistrare mecanica, optica si magnetica. Dintre aparatele cu inregistrare-redare mecanica mentionam fonograful (inventat in 1877, SUA), grafofonul (inventat in 1886, SUA), gramofonul (inventat in 1887, SUA) ai patefonul, construit dupa 1900, la care palnia acustica este inlocuita cu o cutie de rezonanta. Aparatele expuse (modele de salon, de masa sau portabile) apartin unor marci renumite precum Pathé, Victor, Columbia, His Master's Voice, Odéon. Varietatea foarte mare a inregistrarilor de pe discuri completeaza generatia acestor aparate, populare in primele decenii ale sec. al XX-lea.

Procedeul de inregistrare-redare optica a fost utilizat la inregistrarea sunetului pe pelicula cinematografica. In muzeu este expus un aparat de proiectie cinematografica T16 construit in Romania, in 1950.

Procedeul magnetic de inregistrare-redare a sunetului este folosit la banda magnetica a magnetofonului (1941) si a casetei audio (1963)  utilizata la casetofon.